Trist e omul de zăpadă

Omul de zăpadă s-a topit un pic,

fruntea și obrajii-i parcă-s arși de soare

și-i mai stau doi nasturi

pe cămașa moale.

Copiii în jur vin acum să-l vadă,

cât de trist e astăzi

omul de zăpadă.

I-aș da un pupic de copil cuminte,

numai să mai fie omul ca-nainte.

Înghețat, ce-i drept, dar cu voie bună

și cu zâmbet cald

ce pe toți adună.

Și mă rog la îngeri

să-l păzească-acum

și-n topirea-i lentă să privească-n jur,

să se piardă-ncet, ca-n joc de copil,

să se nască iarăși în anii ce vin.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.