Singurătatea din noi

Singurătatea cea mai grea

e neînfrângerea temerii

că din nou

privirea se va goli de frumusețe

și se va acoperi

cu lacrimi de plumb,

încă simt în palme

greutatea lacrimilor noastre

și a unei inimi

care bate atât de rar

și pentru amândoi

încât în tăcerea ei

răzbat glasuri

ce vestesc zorii unui alt început.

și totuși

singurătatea e o parte din timp

și… din noi.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.