Poem

Suferim pentru că ne hrănim cu lacrimi amare și am

uitat să plângem curat

Durerile noastre sunt dureri amânate

sau iubiri răstignite;

dureri spuse în șoaptă

sau iubiri ce devin rugăciune.

Și nu-nţeleg de ce plânsul

ne mângâie

atunci când deznădejdea

ne sfâșie și ne doare.

Am prea puţine lacrimi

pentru a plânge durerile lumii.

Și prea multe gânduri

nemărturisite

ca să poată deveni rugăciune.

Și mai e speranţa

că toate aceste lacrimi

nu sunt ale noastre,

ci ale ochilor ce caută mântuire.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.