Pocăinţă

Izvoare de apă au curs din ochii mei pentru că n-am păzit legea Ta.” (Ps. 118, 136)

Privirea ridicată spre cer

și adâncită-n lacrimi

mă strigă de pe cruce

Azi nu răspund, nu sufăr,

nu am credinţă

în stare să mute munţii,

nu plâng, nu sper,

nu caut mângâierea sau iertarea

Sunt Iudă ce așteaptă

momentul când sărutul

va pregăti trădarea.

Să beau Potirul în care Hristos

a stors a strugurelui patimă de Sânge,

să frâng din Pâinea vieţii,

găsind în ea

al Domnului Trup sfânt,

mi-e tot mai greu

când știu că-n trupu-mi

voinţa mi-e topită

în focul răutăţii,

iar rugăciunea a-ncetat să fie

rug nemistuit.

Și iar … privirea ridicată spre cer

și adâncită-n lacrimi

mă-ndeamnă să ascult

în inimă cum plânge

o picătură și încă una,

ce s-au desprins din rană

Azi sunt bătrân

și-n așteptarea morţii

vreau să răspund,

să sufăr, să plâng

și să găsesc privirea unui Hrist

ce ţine-n mână

același Sfânt Potir cu Trup și Sânge.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.