Pentru pruncii nenăscuți

Sub crucea suferinței noastre

găsit-am lacrimi de mamă

ce n-au mai căzut în pământul fertil

ci s-au izbit dureros de asfaltul

la fel de rece ca sufletul lor ucigaș

Din pământ strigă glasul sângelui

ca odinioară cel al lui Abel

și-n sufletul mamelor pustiite

glas de copil –

De ce mamă?

De ce nu m-ai lăsat să trăiesc?

Aș fi putut să-ți fiu icoană Aș fi putut să-ți spun: te iubesc.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.