Pe uliți de lumină

,,… trec iarăși pe aceleași uliți

unde-am fost prietenul mic al

țărânii din sat. Port acum în

mine febra eternității…” (L. Blaga, Sat natal)

A căuta originile propriei ființe într-un spațiu încărcat spiritual cu ceea ce ne reprezintă esențial, înseamnă să privim lucid spre noi înșine pentru a găsi acel ,,edificiu afectiv”, format din oameni și locuri, pe care-l purtăm, fără rest, de-a lungul vieții, în suflet.

De aceea, mi-aplec privirea spre satul copilăriei mele sau spre locul sacru zugrăvit în imagini de bunicii și bătrânii trecuți în amintire. Același cadru, neschimbat în esență și totuși… atât de îndepărtat și vechi pentru o lume deschisă modernizării.

Mai este satul de azi matrice existențială ce se constituie ca ax al lumii lăuntrice, al spiritualității nealterate, ce ne apropie de Dumnezeu și de creația Sa în starea cea mai pură?

Simțim românește și vrem să ne definim ca neam creștin, căutând împlinirea ființei lezate de ,,prea mult” nou, de prea multă artificialitate și indiferență spirituală.

Voi întoarce mereu privirea spre satul copilăriei mele și spre mine și de voi constata obiectiv schimbări în satul copilăriei mele și înlăuntrul meu, le voi acoperi cu imaginea satului etern rămas în memoria mea, un sat de la poalele muntelui, peste care anotimpurile în trecere lasă doar mireasma timpului ce s-a dus și a timpului ce va veni…

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.