De ce?

De ce fiecare-nceput cuprinde-n el sfârşitul?

şi clipele dor uneori mai mult decât ceasurile

şi anotimpurile mai mult decât anii?

Cine va cânta tristeţea mai bine

decât păsările

de la început

ce şi-au îngemănat aripi în rugă

sau cine va povesti mai bine

amintirile

decât primii oameni

care n-au vrut

decât să rămână curaţi?

Sunt amintiri ce dor

şi amintiri ce ne-nvaţă să trăim

sunt bucurii ce trec

şi frământări ce frâng aripi

şi zboruri spre noi înşine

Şi dacă totul trece

de ce trecerea lasă întotdeauna

urme

ce sângerează cu lacrimi

şi ne-nvaţă să cărunţim în tăcere?

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.