Calea lacrimii

Aș vrea să văd o singură lacrimă înghiţită de pământ. Toate apucă pe căi

necunoscute nouă, în sus.” (E. Cioran)

Mă doare crisparea lutului

ridat de amăreala lacrimii

ce-a-ncremenit pe buza-i

și simt durerea crăpăturii

de secetă-adâncită,

ce caută a umezelii mângâiere,

aș vrea să plâng cu lacrimi dulci

s-acopăr suferinţa

dar ele, fără a cădea,

se-nalţă

lăsând a transparenţei urmă

printre stele .

Ea – lacrima – dorește

ochii sfinţilor

și-odihna-n gene

ce-au adormit în umbră

și caută în văzduh

sclipiri de chipuri ceruite

pe care alunecarea e ușoară,

ea caută regăsiri

de feţe palide de post

și ostenite

și vrea s-atingă palme

care în rugăciune

unite-au fost

și-n faptă.

Ea – lacrima – e pelerinul

care caută să regăsească moaște

și să ajungă unde piciorul

n-a vrut să profaneze,

este lumina sfinţitoare,

aprinsă-n gene,

cu care martirii

și-au însemnat durerea.

E curgere de sânge

și sudoare rece,

cu care penelul-n timp

le-a zugrăvit povestea.

Izvor de lacrimi este inima curată

și tot aici se-ntorc

ca-ntr-un potir prea sfânt,

de-aceea stau și-ascult

a inimii bătaie,

și-n ea povești în taină

cu sfinţi și sfinte,

și cred că sângele pulsat în vene

e curgere de lacrimi

care plâng

și stau … aștept … și plânsul dinlăuntru

mă-ndeamnă

ca să plâng.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.