La ceas târziu, priviri…

Într-un ungher desprins din vis

cu melancolice clipiri de stele

privesc la ceas târziu

dulceața chipului

ce-n umbră

pare mai altfel

c-altădat’

Atât de blând privești la mine

și cu atâta drag

că mă întreb

din ce poveste

coborât-au gene peste ochii tăi?

Și din care doruri

picurat-a dorul peste gândul meu?

Doar luna ne cuprinde

așa cum stăm

cu mâinile a rugă

parc-am aduce universuri între noi

și-nsăilări de gânduri

ce trec

și-n șoapta lor ne prind ușor

Și fruntea o cobor

pe ochii tăi

și-n gene

mai simt răzleț… un dor.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.