Întristare și îndoieli

Așa cum îmi ții capul în mâini

Simt sărutări de înger

Nici nu știu

Nici nu știi

Nevorbind

Câte cuvinte îmi spui.

Te privesc prin gene

Frânte de-ndoieli

La ce bun atâta-ntristare?

Când sunt cu tine

Când suntem cu noi

Și ceru-i aproape.

Doar luna ne bate în tâmple

Mai mult decât ieri

Și-n șoapta-noptării

Ne spune-o poveste.

La ce bun atâtea-ndoieli

Când luna și noaptea

Când dorul și noi

Ne pierdem prin stele?

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.