Gri

Sunt atât de gri noaptea asta

Cerul, și ochii și lacrima

Ce se-agață

Mai aspru de fețele noastre

Decât în serile cu lună plină.

Doar frunzele palpită

Sub adierea vântului

Ce le îmbrățișează stângaci

Și le invită la dans

Dar e un dans interzis.

Mai căutăm colțul de lună nouă

Prin buzunarele gri ale cerului

Și-ngenunchem a rugă

Căci este seara

În care noi și carul mare

Ne-am găsit cărare prin stele.

Publicat de

brb.D.K.

ultimul.visator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.